Asa ca m-am gandit, de ce nu si intre un Mido ‘standard’, sa spunem, si unul certificat COSC , mai ales ca le aveam pe amandoua noi la indemana. Pentru a apropia si mai mult lucrurile, l-am dotat pe cel comun cu o curea de piele – el a venit pe bratara - care pune in valoare mai bine, as spune eu, ceasul.
Deci : Mido Baroncelli III COSC versus Mido Ocean Star! Ambele trebuie precizat ca nu se mai afla in colectia curenta a producatorului si ca sunt oferite cu discounturi substantiale de mult hulitul B&B – cel putin COSC-ul la un pret excelent pe care eu nu l-am mai intalnit nicaieri pe net, AD sau nu !!!
Ca si criterii de evaluare va propun : evident pretul, mecanismul, carcasa si cadranul. Cureaua la COSC e una decenta si atat, de prima echipare, cu un fluturas frumos – personal prefer catarama – si corect asortata aspectului general al ceasului ! La fel, banala dar suportabila – 50 lei - e si cea cu care am combinat Ocean Starul.
Pretul : Baroncelli 700$, Ocean Star 400$ – insa daca consideram bratara, care ofera o mai mare flexibilitate vara/iarna….putem aprecia 350$ cu curea de piele...deci la jumatate fata de COSC. Aici mai trebuie spus ca si Baroncelli este oferit pe bratara, cea mai urata si cheap pe care am vazut-o vreodata, tip Michael Kors, daca ma intelegeti – pentru 80$ in plus ( !)
Mecanismul : nu voi insista asupra diferentelor la nivelul componentelor dintre un COSC si un Elabore. Voi spune insa ca daca 2836 cu certificat de buna purtare din Elvetia si cu ziua saptamanii acoperita de cadran este foarte frumos decorat, si in 2824 din Ocean au mai scapat niste suruburi albastre si ceva Cotes de Geneve pe rotor iar din avion….nu se vede nicio diferenta ! In aceleasi conditii de exploatare, COSC-ul ajustat in 5 pozitii fura +2s pe zi iar Elabore, ajustat in 3 daca nu ma insel, +4s – foarte foarte bine pentru acest nivel ! Diferenta de precizie imi pare asadar irelevanta, asta desigur si pentru ca intamplator am dat peste un mecanism comun foarte bine reglat din fabrica !
Carcasa : la 39mm, Ocean Star are tipul de ‘body’ cu care ne-a obisnuit de multa vreme, un design oarecum elaborat…care mie-mi place, garnisit cu un bezel polishat lucios pentru un plus de eleganta/contrast si cu omniprezentul sistem de etansare Aquadura WR 50 cu care Mido ne da voie sa inotam. Capacul e pe filet iar cadranul e protejat de safir cristal, desigur. Tot cu 39mm (ambele au inaltimea putin peste 10mm) vine si Baroncelli, subiectiv mai mare din cauza bezelului subtire. La COSC se vede insa ca producatorul a vrut sa ofere ceva mai mult, forma este oarecum vintage, finisul carcasei aminteste de nuanta gunmetal, capacul spate e cu suruburi - tot WR50 dar fara Aquadura - iar safirul este tratat antireflex. Personal, as oferi un mic plus lui Baroncelli dar de placut imi plac amandoua la fel de mult !
Cadranul : si aici ambele ceasuri mi se par la fel de frumoase/reusite, fiecare in alt fel, iarasi cu un mic plus pentru Baroncelli din cauza modelului Guilloche - desi nu am reusit inca sa ma hotarasc asupra culorii cadranului, negru sau gri antracit - si a ‘limbilor’ cu o forma evident mai eleganta. Desigur,aici se poate contraargumenta ca nu au fosfor si ca noaptea poti sa ti le bagi in ochi si tot nu o sa stii cat e ceasul, spre deosebire de Ocean Star – cadran alb argintiu - care lumineaza binisor !
In concluzie : estetic, eu nu sesizez diferente notabile intre cele doua ceasuri – desigur asta tine exclusiv de interpretarea personala – cu un mic plus pentru Baroncelli. Ca si precizie, o diferenta de 2s/24h in favoarea celui ‘cu diploma de pension’ este iarasi aproape irelevant, as spune ! Si ca sa plece si cititorul cu ceva acasa, m-as hazarda sa afirm ca un ceas certificat COSC este destinat si recomandat aproape exclusiv pasionatului, pe cand modelul de serie mai mare va face intotdeauna deliciul purtatorului caruia ii pasa pur si simplu de ce are la mana, fara a cauta neaparat marcajul ‘chronometer’ pe cadran !
Multumesc daca ati citit!
