Poate nu e foarte usor de crezut insa
Longines a avut reprezentati in Romania inca de la 1869.
Cel mai vechi dintre acestia s-a numit -
Gustave Burkhardt si in 1869 isi avea pravalia la Craiova.
Abia in 1873, printr-o
"casa orologera" celebra in epoca -
Popowitz & Agemolu, Longines a ajuns si in Bucuresti.
Tabelele ce urmeaza prezinta cronologia
Longines in Romania (prin distribuitorii sai dar include si anii in care s-au primit
comenzi "de stat", de la armata sau caile ferate) pentru aproape 100 de ani.
Cei mai devotati vanzatori
Longines dar si cei mai de succes au fost companiile
"Fratilor Roller" (1900-1929) si
Max Weissblueth (ce a obtinut distributia intre
1929-1951 cu ajutorul reputatiei tatalui sau - bijiutierul
Leon Weissblueth):
- - -
- - -
Interesanta este poate povestea lui
Max Weissblueth! A luat distributia dupa falimentul
"Fratilor Roller" in 1929 cand avea 40 de ani. I-a datorat-o tatului sau a carui reputatie i-a convins pe cei de la
Longines (au cerut numerose referinte prin
Legatia Elvetiana din Bucuresti). A cochetat cu 2-3 asociati in primii ani ai deceniului '930
(Lazarovitz, Weiss) cu care nu s-a inteles mai mult de 1-2 ani. A vandut cateva zeci de mii de ceasuri
Longines fara a putea spune ca a avut altceva decat pravalia tatalui sau din calea Victoriei nr.30 (locatia Pizza Hat de astazi la intersectia cu bdul Elisabeta).
A luat mai toate comenzile de la armata si caile ferate intre 1930-1940 (exceptiile au fost Tellus si Tavannes)!
A disparut "subit" in 1942 din afacerile
Longines, in fapt facand un
"pas inapoi", predand distributia -
Mirunei Cochinescu.
Sporadic au mai aparut comenzi ale sale, ultima in 1951 (avea peste 70 de ani) cand locuia in
St. Imier.
Nota: o sa mai pun aici 1-2 povesti din istoria Longines in Romania!