Am redemarat acest subiect, incitat de discuțiile în contradictoriu, presărate cu multe considerații eronate, căutând atât pe cât mi-a stat în putință, să răspund cât mai corect la această întrebare. Prima direcție de “atac” a fost o estimare cât mai precisă a costurilor de producție și vânzare pentru unul din modelele definitorii ale acestei mărci. Am ales tocmai modelul pus în discuție, respectiv PAM 00000 Luminor Base Logo, model produs în mod discontinuu în perioada 2004-2016, fără limitarea seriei de fabricație, echipat cu calibrul ETA 6497-1. Conform declarațiilor oficialilor firmei, este cel mai vândut model de Panerai, (actual PAM 01000, Cal. OP I, preț 4390$) în ciuda lamentărilor catastrofice privind declinul firmei, fără a mai vorbi de o serie de filmulețe populare de pe youtube care reiau același subiect. (Panerai disaster – Archie Luxury, I can’t believe Panerai did this! The fall of Panerai?, etc...) Costurile de fabricație. Carcasa, capacul, coronița și garda coroniței sunt realizate din oțel inox 316L prin prelucrări mecanice clasice. Carcasa suferă următoarele prelucrări, așa cum se vede în câteva filme pe youtube: decupare din bandă, calibrare în matriță, strunjire față-spate pe strung frontal CNC, frezare + găurire anse și găurire trecere remontor - pe centru de prelucrare CNC cu 5 axe, și în fine, lustruire robotizată. La fel și capacul, la care lipsește găurirea, adăugându-se însă gravarea cu laser și ștamparea unei imagini la seriile limitate. Geamul din safir prelucrat sferic față-spate, având efect de lentilă, este presat cu adeziv în bezelul monobloc cu carcasa. Per ansamblu, comparând cu prețul altor carcase mult mai complexe (ex. Breitling) apreciez că prețul carcasei complete nu poate depăși 200€. Chinezii, dispunând de utilaje similare, realizează carcase care nu se pot deosebi de original, la un sfert din acest preț, chiar dacă salariile muncitorilor chinezi nu sunt chiar un sfert din cele ale unui muncitor elvețian. Întregul proces de fabricație este automatizat, operatori cu calificare minimă (mai puțin controlul și reglarea mașinilor) asigurând manipularea pieselor inter-operații. Pentru cadran am solicitat informații privind un eventual schimb la una din reprezentante, de unde mi s-a comunicat prețul de 328€, plus manopera. Fiind socotit piesă de schimb, prețul este mult mai ridicat decât cel de fabricație, care nu poate depăși 150€. Cu mecanismul a fost ceva mai simplu, prețul de catalog pentru ETA 6497-1 fiind de cca. 150€. Precizez că sunt disponibile și calibre ETA 6497-1 certificate COSC, la preț de trei ori mai mare. Montaj în carcasa, punere la punct, testare, control final - cca. 50€, curea standard piele vițel – 50€ și în fine, cutie lemn, certificate, transport-expediție – 50€. Am luat în considerare costurile estimative de producție prin comparație cu produse cunoscute, nu prețurile de vânzare pe net (pentru cutie, acte, curea, cataramă, coroniță...) mult exagerate, dat findcă se presupune că prezumtivul cumpărător dorește să confere un plus de autenticitate unui fals. Total: 650€. (950€ - COSC.) Mecanismele sunt livrate cu cotés de Génève, iar pattern-ul PANERAI prezent pe mecanismele 6497-2 se realizează prin gravare cu laser pe mecanismul montat, și costă câțiva euro. Mecanismul swan-neck de ajustare cu șurub și liră elastică, prezent la unele modele, nu depășește 50€. În concluzie, prețul de producție al modelului de bază nu depășește 650€, iar pentru modelele mai evoluate ulterioare, cel mult 1000€. Costuri de vânzare. Cele aproape 100 de boutique-uri Panerai, situate în zone cu mare vad comercial din marile capitale, vând producția anuală a Panerai de cca. 70.000 de unități, ceea ce înseamnă o vânzare medie de două ceasuri/zi. La o cheltuială lunara estimată de cca. 20.000 €/lună cu chirie, întreținere, salarii, s-ar adăuga cca. 350€ / ceas, un cost rezonabil pentru clasa din care face parte. Nu intră pe nicăieri cheltuieli cu dezvoltarea calibrelor noi, pentru că la momentul Vendôme nici nu se știa dacă Panerai va fi un fiasco sau un succes, astfel că în acel moment s-a continuat cu calibre ETA. Deci, per total, suma cheltuielilor legate de producția și vânzarea unui Panerai Base se ridica la 1000€. (1300€ - COSC) Ajungem acum la întrebarea din titlu. De ce se vând aceste ceasuri atât de scump? Trebuie spus că în 1997, în momentul achiziției Officine Panerai de către Richemont, cu cca. 1,5 milioane de €, aceștia nu au cumpărat nici linii de fabricație (Panerai doar asambla câteva mecanisme, carcase și cadrane fabricate pe comandă), nici niște patente de care nu mai avea nimeni nevoie, (Radiomir, Luminor), nici măcar o istorie frumoasă cu scafandri de asalt, ci în principal, exclusivitatea pentru un concept de ceas cu un design inconfundabil, care nu semăna cu nimic din ceea ce se făcuse mai înainte. Putea fi un fiasco sau un succes. Richemont a riscat și a câștigat. Nu numai atât, încă din start, scopul a fost să facă din Panerai o marcă de lux de succes. Tot ceea ce a fost înainte de Vendôme nu are nici o valoare, patentele pentru Radiomir, scafandrii din decima flotiglia, istoria cu Stallone, etc..., toate sunt zero tăiat în patru, practic, Richemont a dorit ca printr-un tur de forță, să creeze aproape from scratch o firmă de ceasuri de lux de succes. Revenind la întrebarea din titlu,- Richemont nu poate vinde sub 4000€ nici un Panerai, chiar și cu carcasa de plastic și cel mai ieftin mecanism quartz, pentru că automat ar scoate firma din categoria ceasurilor de lux. Cum s-a ajuns aici, este mai puțin vizibil pentru omul obișnuit. În primul rând este meritul boutique-urilor Cartier, firmă serioasă și cu lungă tradiție nu numai in domeniul ceasurilor (cca. 620.000 unități vândute anual, imediat după Rolex și Omega, fără a mai vorbi de bijuterii, multe din ele, iconice), ale caror manageri, dispunând de o rețea de cunoștințe și clienți cu bani, au prezentat noul ceas, au organizat standuri și prezentări în hotelurile și restaurantele de lux, au avut grijă să bage Panerai în față peste tot unde se găseau potențial clienți. Unii au strâmbat din nas la vederea acestui ceas supradimensionat, cu design auster și minimalist, altora din contră, le-a plăcut conceptul, cert este că numărul de posesori de Panerai a crescut încet și constant, a apărut o anume psihoză și fanatism față de acest ceas, în fine este clar că este vorba despre un adevărat fenomen. Revenind la întrebare, Richemont vinde ceasurile Panerai cu atâta, pentru că sunt destui dispuși să dea atâta. Nu numai atât, dar presiunea pieței asiatice este imensă, astfel că ei trebuie să păstreze un echilibru între caracterul exclusivist și numărul de unități produse. Oricum, până la 800.000/an cât a vândut Rolex în ultimii ani mai e de tras. Câteva cuvinte acum despre mecanisme. Chestia cu mecanisme in house este o falsă problemă,- un mecanism in house, ca și un tourbillon, nu garantează calitatea ceasului, care trebuie să aibă în primul rand acuratețe, nu mecanism in house. Un mecanism in house reflectă cel mult tehnicitatea companiei,- am spus cel mult, pentru că sunt multe firme de prestigiu care își comandă unele piese la alții, care le pot fabrica mai bine. Iar un mecanism in house nu este chiar așa greu de proiectat și fabricat. La fel cum mecanismele ETA 6497 nu sunt cu nimic mai prejos decât cele echivalente in house scoase de Panerai, din contra. Manufactura La Joux Perret are în catalog trei modele diferite de ebauche-uri cu tourbillon. Personal, aș avea mult mai multă încredere într-un astfel de tourbillon, decat în unul produs „din pilă” de un artizan, fie el cât de celebru. Pentru că aici discutăm de ceasuri – care sunt exclusiv instrumente de măsurare a timpului, nefiind nici bijuterii și nici spațiu de exersare a talentelor de gravor. Un ceas adevărat trebuie să rămână un instrument, tehnic prin excelență, produs industrial de serie cu o anumită estetică, iar din fericire, în general, Panerai s-a îndepartat rar de la acest principiu. Panerai a început să dezvolte mecanisme in house în momentul în care a dorit să adauge anumite „complicații” mai greu sau imposibil de adăugat la un mecanism de bază, respectiv hacking, aducere la zero secundar, indicator liniar rezervă de timp, rezervă de timp de șapte zile, salt incremental limbă orară, ecuația timpului, gonguri, etc... În momentul de față, la 20 de ani de la momentul Vendôme, Officine Panerai este o firmă mai mult decat solidă în industria ceasurilor, cu o colecție impresionantă, dispunând de mecanisme in house cu aproape toate complicațiile posibile, de la hacking până la un tourbillon extrem de interesant la 90°, cu carcase de la cele mai banale din alamă până la cele din aur masiv, altele realizate prin procedee neconvenționale,- fibră carbon presată în matriță, compozit, sinterizare, imprimantă 3D și stereolitografie cu laser. Și în fine, o ultimă întrebare – de ce cumpărătorii, mulți în cunoștință de cauză, plătesc atâta pentru un astfel de ceas? Răspunsul este extrem de simplu, în principal datorită conceptului inconfundabil al acestor ceasuri, dar și pentru ca atracția față de „furniturile militare” a existat dintotdeauna. Pe chrono 24, un Radiomir Rolex extrem de radioactiv din 1940 este oferit la 125.000 $, și se va obține această sumă, cu certitudine, în timp ce pentru un Rolex din aur masiv din 1913 se cere abia 4000 $, preț care abia acoperă probabil valoarea materialului carcasei. Pentru viitor, este de asteptat ca producția și vânzarile Panerai să crească constant, fără însă să atingă vreodată cifra de vânzări anuală a Rolex, de cca. 800.000 buc., sau Cartier (620.000 buc) ceasuri cu un design mult mai „decent”.
|