Salut, Alex. Colegii au punctat multe din lucrurile pe care le-aș fi spus și eu. Intuiesc că două pot fi „explicațiile” pentru (poate momentana ta) dezamăgire orologieră: 1. vârsta fragedă și faptul că ai ajuns foarte repede, foarte sus și 2. că probabil ți-ai permis unele ceasuri fără să „transpiri tare” pentru ele, fără sacrificii.
Și-acum hai să-ți spun și eu povestea mea de dragoste și dezamăgire cu ceasurile, cel puțin în „tinerețe” – nu c-acuma la 37 de ani aș fi cine știe ce moș.
))
Până pe la 21 de ani am avut doar Q&Q care invariabil cocleau la mâna mea de i-aș putea băga-n boală pe colegii pasionați de bronz și patina lui. Nu m-au interesat ceasurile mai deloc până ce... m-am îndrăgostit. Prietena mea de pe-atunci (și doamna care de 11 ani îmi e și soție) văzuse la un unchi de-al ei un ceas automatic Swatch Irony. I-a plăcut mecanismul, rubinele, și-a concluzionat că nu mi-ar strica și mie ceva de genul. Cu acel Swatch Irony a început totul. Cât am căutat și-am început să iau magazinele la pas, m-am îndrăgostit de felurite modele și mecanisme. Am avut și multe quartzuri la început, apoi primul cu armare manuală (un Philip Watch cu Peseux 7001). După care mi s-a năzărit că vreau ceva de manufactură. Și-am sărit direct la un Zenith El Primero Class T - cadou de nuntă, la 26 de ani.
De-atunci am avut cu ceasurile ceea ce aș putea numi o relație sezonieră. În general vara, când colindăm mai mult prin țară și peste munți, nu prea am nici timp nici energie pentru a-mi dedica pasiunii orologiilor. Iarna însă brusc parcă mi se reactivează toate beculețele, încep să studiez, să vânez, și să și cumpăr sau vând (cam unul, două ceasuri pe an pleacă de la mine și altele vin în loc). Nu am depășit însă niciodată nivelul Zenithului (cumva îmi văd lungul nasului), dar paradoxal asta m-a îndreptat către a căuta, studia și uneori chiar vâna ceasuri care să-mi placă într-un buget mai omenesc să-i spunem.
Revenind la cazul tău, Alex, cred că nici nu are rost să te pripești și să vinzi tot, că poate vei regreta mai apoi, nici să insiști într-o pasiune în care nu te regăsești. Lasă un pic timpul să-ți decanteze gândurile și indiferent la ce concluzie ajungi, să știi că lumea ceasurilor te va aștepta oricând cu fel și fel de delicii. Și dacă nu mai vrei să ai de-a face cu ea, sunt destule alte bucurii în viață.