Tocmai venisem de la Pitesti, unde, in sfarsit, dupa cativa ani de tatonari reusisem sa-l conving pe tata sa-mi dea ceasul pe care el l-a mostenit de la bunicul. Planul lui era sa-l iau numai dupa ce el nu va mai fi, dar cun se vede ca si-a propus sa traiasca foarte mult (are 88 de ani), s-a vazut obligat sa cedeze. Atunci, fara sa am habar despre cum stau lucrurile aici, am trantit o poza cu ceasul si apoi am avut pretentii sa-mi spuneti ce stiti despre el, de cand l-a facut mama lui. De atunci au trecut aproape doua luni, timp in care s-au schimbat multe. M-am imbolnavit de ceasornicar.ro, am inteles cat de frumoasa e pasiunea voastra si ceasul meu (care avea axul balans rupt, geamul din fund de sticla de sifon, carcasa ca vai de mama ei, cadranul cu un defect mare, etc.) a capatat o fata infinit mai decenta si functioneaza bine. La toate astea se adauga faptul ca locuiesc in Arad si, spunand asta, cunoscatorii au intuit deja ca ceasul meu a poposit in atelierul maestrului Claudiu Burlan.



In speranta ca pozele atasate sunt in buna masura concludente, astept parerile voastre critice la adresa ceasului meu, o nota si, daca aveti, oarece informatii. Va multumesc anticipat!
Din acelasi motiv pentru care Bunul Dumnezeu l-a dotat pe elefant cu coada (ca sa nu se termine brusc), am procurat un lant pentru ceasul meu.

In algerea lui am luat in calcul mai multe aspecte. Bugetul, faptul ca nu-mi plac lanturile cu teu si cu alte zorzoane si ca modelul asta cred ca merge si la blugi si la pantaloni de stofa si chiar agatat cu carabina mare sub unul din nasturii vestei. Dupa ce l-am cumparat, am avut un sentiment de multumire citind ca maestrul Buf0n apreciaza lanturile cu zale cu dimensiuni in regresie. N-a durat, din pacate, decat cateva minute. Am dat peste alta postare, unde, acelasi, scria ca uraste lanturile cu inelele dintre carabine si zale, prea subtiri. Sper ca dimensiunile inelelor lantului meu sa nu fie prea aiurea. Intre carabina mica si lant e o za ovala si partial aplatizata pe care e stantat ceva din care am reusit sa deslusesc literele ICKE, flancate de semne pe care nu le pot interpreta. Sa fie vorba de nickel? Carabina mare si lantul sunt insensibile in timp ce, cea mica se da la magnet.
Acum ceasul tic-taceste linistit, spanzurat intr-un suport improvizat (din sarma de electrod) pe birou.

Nu mi-am permis altceva si nici nu cred ca merita investitia. Nu peste mult timp, am sa-l las sa se opreasca si am sa-l pun la pastrare. Vreau sa cred ca, intr-o zi, peste multi ani, un nepot al meu il va prezenta pasionatilor si va zice, a fost al lui bunicul.
Multumesc, Claudiu Burlan! Va salut pe toti cu respect!






