De unde sa incep???
Astazi am fost la Arad, unde cu bunavointa lui Claudiu Burlan, am fost primit in atelierul lui (pe peretele din fata caruia stau diplomele dobandite si portretul tatalui sau) pentru o privire in interiorul unui ceas, asa cum nu am putut avea pana acum si nici nu am putut spera.
Sa incep cu inceputul:
La ora 11 m-a sunat pentru ca nu ajungeam, si ii spusesem ca voi fi acolo de dimineata. Am ajuns exact cand ma suna, dar pentru el de dimineata inseamna de dimineata, nu de la 11.
M-a asezat jos, la o masa pregatita si ordonata. Ma astepta un Pobeda si surubelnite, uleiuri, periute, lupe... Tot ce era necesar. Pentru inceput mi-au fost prezentat instrumentarul, am verificat surubelnitele si am inceput!
Am indepartat capacul si am stat fata in fata cu provocarea de astazi. Emotiile erau mari si imi era teama ca voi gresi si ca nu voi putea sa ma ridic la nivelul asteparilor lui Claudiu. Acum, de acasa, imi dau seama ca asteparile nu erau ale lui Claudiu, ci ale mele. Ce astepari ar putea avea Claudiu de la un amator? Asteptari de calitate sau de rapiditate? Nu! Poate doar sa vada dorinta mea si seriozitatea mea.
Am asezat mecanizmul pe suportul potrivit si au inceput sute de intrebari in capul meu: de unde sa incep? cum sa nu il stric? ce sa nu rup? pe ce sa apas?
Claudiu mi-a spus sa gandesc si mi-a dat indicii, lasandu-ma sa gandesc singur. Am luat surubelnitele potrivite, pensetele potrivite si pas cu pas am eliberat tensiune din arc, am indepartat o piesa, apoi alta, apoi alta, incercand mereu sa fac poze pentru a-mi aminti ce etape am realizat.
Cu fiecare piesa ce o indepartam tot mai putin credeam ca acel ceas va mai putea fi pus la loc. La final aveam o gramada de piese, un vas cu bezina, periute si atat. Ce sa fac cu ele? Ei bine eu cu ele nu aveam ce face, dar mai aveam ceva, il aveam pe Claudiu langa mine.
Ah, si... facea toate astea in timp ce se ocupa de zecile de clienti cu schimbari de baterii, scurtat de bratari si te miri ce alte probleme. Intre timp un 7750 era la servisat, cateva ceasuri pe winder, si e doar inceputul anului, o perioada "mai libera".
Si, acum sa le punem la loc! Poate dupa ce gasesc surubelul ce mi-a cazut pe jos! Claudiu, din nou, cu o incredibila rabdare, mi-a spus ca este o metoda si pentru a gasi surubul si ca e mai complicat cand piesa pe care o scapi pe jos e de la un AP.
Asa ca am gasit surubul, si am inceput sa le asez la loc, incet, incet, gandind si invatand sa gandesc fiecare etapa.
Intre timp, diferitele tipuri de uleiuri, pentru diferitele frictiuni din ceas... 6 dinti, inca 6 dinti... inca 6, roti, rubine, parghii... Ulei fin sau ulei.. Oare cat castiga un ceasornicar? Habar nu am dar e muuuult prea putin!
Si... am ajuns la final! Dar... sa ii verificam precizia!
Un nou cristal si... 5 ore mai tarziu, cu o privire pierduta, fara sa mai am legatura cu realitatea, transpirat si obosit cum nu am fost de mult, m-am ridicat de pe scaun, mandru de mine, ca si cum eu am facut acest ceas.
Cel mai frumos ceas, Pobeda! Victorie!
Maine, un automatic, ETA, cu data si secundar central.
Multumesc Claudiu! A fost extraordinar!
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
