Ceasornicar.ro

Un ceas cu 200m rezistenta cam la ce adancime s-ar putea face scufundari cu el ? Am vazut astfel de ceasuri si sunt curios cat de bine rezista mai ales ca nu au coronita pe filet unele.

Standardul ISO6425 nu se referă la ceasurile pentru scufundări profesionale, ci la ceasurile pentru scufundări, în general.

Una din normele ce trebuiesc respectate cu strictețe la ceasurile de scufundare este că ele sunt testate și trebuie să reziste la o adâncime mai mare cu 25% decât cea indicată pe cadran (sau spatele ceasului).

În timpul scufundării ceasul nu este supus doar presiunii statice corespunzătoare adâncimii la care se află ci și unor presiuni dinamice datorate mișcării scafandrului prin apă, a curențiilor, etc, cât și a loviturilor ce pot apărea frecvent asupra ceasului în timpul lucrului sub apă. Având în vedere că scufundările comerciale (profesionale) au loc la adâncimi cuprinse între 300 și 500 m (recordul în mare deschisă 534 m) ceasurile cu rezistență la apă de 200, 300, 500, 600 m nu intră în calcul. Așa că standardul ISO6425 cu ai săi 200 m este pentru ceasuri de scufundare în general.

Dacă un ceas rezistă la 1000 m și are eventual și supapă de heliu asta nu îl face neapărat să fie și profesional. Nu o să vedeți niciodată scafandrii Comex folosind Citizenuri. Ceasul profesional are și alte caracteristici, geometria și ergonomia carcasei atent studiate și proiectate, modul de prindere și fixare a brățării sau curelei, extensii speciale pentru a putea fi purtat peste costum, mecanisme mecanice din clasa superioară, certificate cronometru, etc. Cele care sunt prevăzute cu chronograf au butoanele de start stop operaționale sub apă, la 1000 m adâncime. Cele folosite în ape tulburi au cadranul galben deoarece această culoare asigură citirea optimă pentru ochiul uman în condițiile respective.
Scufundările extreme, experimentale și tehnice, în condiții grele, sunt efectuate cu echipamente de cea mai înaltă calitate, ce trebuiesc să întrunească standarde asemănătoare cu cele din aviație.

Scufundarea record la adâncimea de 701 m a lui Theo Mavrostomos, scafandru Comex, a durat 43 de zile, doar decompresia durând 28 de zile iar perioada petrecută la adâncimea maximă a fost puțin peste 2 ore. A folosit un Rolex Sea Dweller 1200 m. Toate aceste ceasuri-instrument sunt testate hidrostatic individual. Ca exemplu, Breitling are un dispozitiv de testare, special proiectat și construit pentru testele hidrostatice ale ceasurilor până la 6000 m.

Inscripția "Diver's" sau "Professional" pe un ceas, nu îl face să fie ceas profesional de scufundare.

În prezent scufundările scafandrilor la mari adâncimi sunt înlocuite tot mai mult de roboți subacvatici teleghidați, care pot efectua aceleași operațiuni dar cu costuri și riscuri mult mai mici.

Heliul se stochează în general în butelii speciale, la presiunea de 200- 300 bari. El difuzeaza și atunci dar datorită presiunii mare de stocaj, a volumului relativ mare al buteliilor industriale și a cantități mici difuzate în raport cu volumul de gaz stocat, fenomenul este neglijabil. Totuși fenomenul poate fi cel mai elocvent observat la baloanele ornamentale umplute cu heliu, care în mod "inexplicabil" se dezumflă singure in câteva zile în timp ce cele cu aer rămân umflate.

Sunt mulți producători care fac ceasuri de scufundare frumoase și accesibile dar profesionale sunt cu adevărat foarte puține, nu vă lăsați amăgiți.

Și ca o comparație, niciodată nu o să vedeți instalat pe un avion o baterie care este instalată pe un Mercedes, oricât de șmecheră ar fi acea baterie. Nu că ar fi o baterie rea, din contră, dar se intră intr-o sferă unde sunt alte standarde de fiabilitate și performanță. Și o baterie de aviație costă mii de euro, la fel ca și ceasurile de scufundare profesionale

Nu vreau să necăjesc pe nimeni cu această postare, am dorit doar să aduc clarificări și informații utile acestui topic.