HAMILTON FlintridgeVoi prezenta în rândurile de mai jos ultima achiziţie orologieră, şi anume un HAMILTON, modelul Flintridge (îmi cer scuze ab initio de calitate pozelor, recunosc franc că nu mă pricep a le realiza).
Lansat cu ocazia Târgului de Ceasuri şi Bijuterii de la Basel, editia 2014, HAMILTON Flintridge este un ceas pe care (aşa cum mulţi comentatori ai site-urilor de profil au afirmat-o) îl poţi iubi sau urî. Se subînţelege în ce categorie se găsea autorul prezentelor rânduri – cel puţin la momentul efectuării comenzii. Astăzi, după primire modelului şi purtarea acestuia pot afirma că aşteptările mele nu au fost defel înşelate, dimpotrivă.
Creaţia reprezintă în realitate un remake al unui model din anii 1930 (purtând acelaşi nume) şi care evocă denumirea unui celebru resort de golf din acea perioadă.
Prezentat în reclamele vremii ca un ceas al „American’s sportsmen”, modelul era oferit doar în aur alb sau galben de 14K, precum şi într-o dublă echipare, un mecanism exclusivist de 19 rubine, iar pentru marea masă unul de 17 rubine. Preţurile acestor piese oscilau între 125$-170$, sume considerabile inclusiv în contextul Marii crize economice (1929-1933).
Totuşi, actualul Flintridge nu este o simplă copie/reproducere a modelului original, acesta venind cu o multitudine de elemente noi, şi care în opinia noastră îl fac mult mai atractiv decât modelul primar.
Incontestabil, nota aparte a piesei îi este conferită de către capacul protector. Acesta „apăra” cadranul ceasului de lovituri, zgârieturi, praf, fiind gândit îndeosebi pentru activităţile sportive. Deloc întâmplător, în aceeaşi perioadă (anii ’30), marele Jaeger-LeCoultre dedică jucătorilor de polo pe iarbă legendarul Reverso.
Revenind la subiectul articolului nostru, la modelul contempran capacul protector este decorat cu un pattern cunoscut ca „Clous de Paris”, întrerupt de două ferestruici prin intermediul cărora se poate vizualiza ziua şi data afişată pe cadran. La mijlocul capacului observăm un logo în relief inscripţionat HAMILTON. Versoul capacului este foarte frumos decorat în tehnica „perlage”.
Pentru deschiderea capacului protector este necesară acţionarea/tragerea cu ajutorul unghiei a unei (să-i spunem) clapete poziţionată în partea inferioară a acestui capac. Personal aş fi preferat ca această deschidere să se realizeze în baza apăsării unui buton, facilitându-se astfel accesul spre citirea orei.
Vizavi de carcasă (confecţionată din oţel inoxidabil) aceasta ne este oferită în formă de tonneau (butoiaş), iar dimensiunile piesei sunt de 37.20 mm X 40 mm, cu o distanţă între anse de 22 mm. Închis, ceasul are o siluetă şi o apariţie deosebită, putând evoca bunăoară un microfon vintage cromat, ori linia radiatorului unui autoturism de clasă.
Ne bucurăm că HAMILTON nu a preluat elementele cadranului original (numere arabe mari, indicatoare poire-squelette, railway track minute circle şi un small-seconds în dreptul orei „6” – şi care în opinia noastră nu se armonizează deloc). Modelul contemporan îşi soarbe inspiraţia din cadranele colecţiei Jazzmaster. Astfel, în centru cadranului argintiu avem aplicată tehnica guilloché, cu acelaşi elegant model Clous de Paris. Indecşii orelor sunt aplicaţi/lipiţi pe cadran şi placaţi cu nichel, iar o linie fină de Superluminova îi irizează central. Nu cunosc ca aceşti indecşi să aibă o denumire specifică, personal numindu-i vârf de săgeată. Între indecşii orelor avem trasate subdiviziuni, care în opinia noastră se armonizează foarte bine în imaginea de ansamblu.
Pentru indicatoare, s-a apelat la clasicele „dauphine”, acestea la rândul lor fiind irizate cu Superluminova şi apărând foarte frumos vizibile în puterea nopţii.
În sfârşit, în dreptul orei „6” avem redată dată într-un mic orificiu de formă dreptunghiulară, precum şi minunat inserată ziua săptămânii în dreptul orei „12”, la extremitatea superioară a cadranului, „străjuită” perfect de indecşii orelor „11” şi „1”.
Ca echipare, modelul vine dotat cu calibrul H-40 (mecanism automatic) având la bază un ETA 2836. Totuşi, acest calibru de bază a fost profund modificat, H-40 oferind o rezervă de putere de nu mai puţin de 80 de ore (faţă de clasicele 38-42 de ore ale unui mecanism automatic să-i spunem „clasic”). De asemenea, mecanismul este foarte frumos decorat, preponderent cu tehnica „perlage”. Apreciem mult această idee a mărcii HAMILTON: capacul protector este decorat faţă: Clous de Paris, iar verso: perlage ; cadranul este decorat: Clous de Paris, iar mecanismul (deplin vizibil prin carcasa transparentă) cu aceeaşi tehnică perlage. De asemenea, remarcăm rotorul scheletonizat cu forma literei "H" şi cu decupajele inspirate din domeniul aviatic.
Ca sistem de prindere, HAMILTON a optat pentru deployant, venind şi cu o cataramă nouă având o subtilă siluetă în formă „H”. Ca stil deployant (pentru a face o paralelă) este cel regăsit la ceasuri mult mai scumpe, bunăoară la BREITLING, modelul Navitimer.
În fine, ceasul este rezistent la apă 50 ATM (50m) şi peste toate vine şi într-o ediţie limitată de 999 exemplare. La toate aceste se adaugă un preţ excelent (prin raport calitativ), fiind propus un preţ de retail de 1250 CHF/ 1395 USD/ 995 EURO.
Conchizând, opinez că HAMILTON a creat un model extrem de reuşit care va putea fi purtat atât la o ţinută casual cât şi la costum. Este un ceas care cu siguranţă nu poate să nu treacă neobservat, acesta captând imediat atenţia şi deschizând şi/sau facilitând, de ce nu, calea discuţiilor orologiere şi nu numai.
În curând mai multe detalii despre cartea tot promisă...