1. Cuvânt înainte
Despre Zenith n-ar fi prea multe de spus. Sau tocmai, fiindcă ar fi prea multe, o să mă mărginesc doar la a preciza câte ceva despre modelul meu. Lansată prin 2005, seria El Primero Class T vine în două variante de carcasă, de 40 şi de 44mm, şi în două variante de cadran, alb sau negru. Modelul meu este cu cadran alb şi diametrul de 40mm, având ref: 03 0510 4002.
2. Design şi finisare
Forma este rotundă, cu un chenar îndeajuns de gros încât să nu-l facă să pară mai mare decât este în realitate, dar suficient de subţire pentru a da senzaţia de design echilibrat şi elegant. Ansele nu sunt drepte ci uşor curbate, destul de groase, nicidecum subţiri, dau o impresie fluidă, de curgere, impresie generată şi de faţetele atent tăiate.
Culoarea cadranului e relativ greu de definit. Plus că, în funcţie de lumină, pare cu totul altfel. Cel mai frumos se vede într-o lumină a soarelui discretă, dimineaţa printre nori sau la apus. Atunci senzaţia e de crem emailat. În alte condiţii de luminozitate pare când perfect alb, când de un alb murdar şi mat care bate spre gri.
Indecşii se combină perfect cu cifrele arabe (care sunt, apropo, de un frumuseţe extraordinară după gustul meu). Acelaşi „font“ l-am văzut şi la alte modele Class, inclusiv cu Elite.
Designul este foarte echilibrat, cu numai două cadrane mici, cel din stânga este secundarul ceasului, cel din dreapta contorul minutelor cronografului. Secundarul central, ca la orice cronograf cumsecade, este al… cronografului. (Chiar, există şi cronografe care nu contorizează secundele cu indicatorul central?)
Scrisul este puţin şi discret. Sub „steaua-logo“ şi numele manufacturii citim doar El Primero, cu o frumoasă grafie care aminteşte de scrisul de mână şi „chronometer“, semn că mecanismul a fost cândva testat COSC.
Data este plasată între 4 şi 5, foarte uşor de citit. Spre supărarea unora, nu are chenar…
În schimb decupătura este realizată foarte îngrijit, cu o mică faţetare pe fiecare latură. Ca fapt interesant şi plăcut de design, forma ferestrei de dată nu este pătrată cum ar putea părea la prima vedere, ci trapezoidală. Foarte frumos, foarte coerent, pentru că latura care vine înspre marginea ceasului este uşor mai lungă decât cea orientată spre centru.
Limbile sunt dintr-un oţel foarte strălucitor. Indicatoarele de oră şi minut au parcă formă de spadă, având două tăişuri care converg spre vârful ascuţit. Secundarul cronografului este sensibil mai gros spre coadă, şi foarte subţire spre vârf.
Despre finisaje, numai de bine. Nimic care să dea impresia de ieftin, totul atent studiat şi la locul lui. Merită menţionat geamul de safir tratat antireflex şi uşor bombat (care conferă ceasului un vag aer retro), precum şi faptul că există geam safir şi pe spatele vitrat. Pe coroniţă se simte foarte plăcut în relief steaua Zenithului.
3. Confort în purtare
Ceasul se aşază foarte bine pe mână. Este destul de greu (simţi că ai ceva la încheietură), dar deloc neconfortabil. Rotorul calibrului automatic se învârte relativ uşor, astfel încât simţi adeseori „în timp real“ mişcarea acestuia, dar numai într-unul dintre sensuri. Armarea este bidirecţională, dar în celălalt sens este angrenată o roată în plus, astfel încât impresia este că rotorul se mişcă niţel mai greoi.
Dimensiunea de 40mm este numai bună, cel puţin pentru încheietura mea. Grosimea este un pic cam mare, de 14mm, dar partea bună este că acest lucru nu prea se vede. Ceasul dă impresia că este mai subţire decât în realitate, deoarece partea inferioară, cu mecanismul, este cumva mai îngustă decât zona centrală, a coroniţei şi butoanelor de acţionare a cronografului. Privit din exterior, dă impresia unui disc, mai „gras“ la ecuator. Datorită acestui mic artificiu de design ceasul pare că „se îngroapă“ în piele, şi privit din exterior de un terţ nu pare mai gros decât un ceas de 10mm să spunem.
Un alt plus pentru confort este deployantul, marcat Zenith, de foarte bună calitate. Dă dependenţă. Aproape că m-am dezvăţat să mai port ceasuri cu o curea normală de piele, fără deployant! Singurul minus este că dimensiunile curelei sunt ceva mai atipice: 20 la anse cu 16 la deployant – mai greu de găsit. (În condiţiile în care o curea originală Zenith pentru acest model costă în jur de 200 de euro, iar eu schimb o curea de cel puţin 2 ori pe an…)
4. Mecanism
El Primero 4002 este derivat din primul cronograf automatic din lume, ajuns între timp la venerabila vârstă de 43 de ani! Primul şi (cred) singurul cronograf la 36000bph. Ce-ar mai fi de spus?
Cronograf cu column wheel, 60s, 30 de minute, setare rapidă a datei. Are 31j şi o rezervă de mers de peste două zile (oficial 50h, din testele mele chiar un pic mai mult, aproximativ 51, fără pornirea cronografului). Despre finisaje, numai de bine. Şuruburi albăstrite, rotor cu decorare radială (un soi de cotes de Geneve) şi inscripţionat „Zenith –swiss made, Manufacture Le Locle“, punţi cu perlage şi tot aşa.
Precizia este foarte bună. După ce a fost la revizie la Claudiu acum un an şi opt luni, ceasul a mers cu 2 secunde întârziere pe zi. Nicio modificare de atunci încoace, indiferent dacă l-am purtat sau nu, dacă am fost mai activ sau nu în timpul zilei, dacă folosesc sau nu cronograful, dacă l-am lăsat noaptea în poziţii diferite. Invariabil, -2sec/24h. Abaterea mi se pare mai mult decât decentă, iar constanţa în mers, uimitoare.
5. Plusuri şi minusuri
Pro
+ Design echilibrat şi versatil
+ Finisaje foarte bune
+ Mecanism legendar, de manufactură, foarte precis
Contra
- Nu are hacking. E un pic supărător pentru că reglarea exactă este mai dificilă.
- WR de 30m. Suficient pentru stropiri accidentale minore.
- Interval de service ceva mai mic decât la alte ceasuri. Deh, 36000…
6. Concluzii
Un ceas echilibrat, destul de versatil încât să poată fi purtat şi la ţinute mai elegante, şi la îmbrăcăminte mai casual, cu mecanism superb şi mai ales cu o valoare sentimentală deosebită (este primit cadou de nuntă de la părinţii mei). Indiferent de ce alte ceasuri voi mai avea pe viitor, acesta cu siguranţă va rămâne alături de mine câtă vreme voi face umbră pământului.
.
