Ma fataiam plictisit printr-un magazin BeBe in momentul in care un cadran portocaliu m-a tras de gene la fel cum mirosul de mici iti trage de volan dreapta cand treci pe langa “La Cocosatul”. 5 minute mai tarziu, cumparam fara sa clipesc 200grame de ceas Orient, oarecum asemanator cu Doxa Sub, despre care abia acasa am aflat ca se cheama Mako XL si ca e un fel de Diver, animat de un mecanism “in house” preluat se pare de la Seiko prin anii 70.
Intre timp, am petrecut o saptamana impreuna iar ceasul, cu plusurile si minusurile lui imi place din ce in ce mai mult asa ca, la rugamintea unor colegi, am decis sa scriu cateva randuri…in care sa arat cum am fost “vindecat” de prejudecatile mele legate de Orient.
Cum se poarta: neasteptat de comod pentru un ceas de 200g, ajutat e drept de forma inteligent aleasa a carcasei, de coronita surprinzator de mica, aproape ingropata intre protectii si de bratara masiva dar foarte inspirat prelucrata.
Carcasa, cadran si bezel: polisata lucios pe laterale – element care continua si pe bratara (am apreciat acest detaliu la un ceas atat de ieftin) si mat foarte fin in rest, carcasa e masiva, evident, dar foarte ergonomica si realizata corect. Cadranul e putin sub Seiko Stargate 1 de exemplu, insa fara vreo scapare/defect care sa deranjeze. Lumina de noapte nu-i grozava, in schimb nuanta de portocaliu e sublima iar indicatoarele si indecsii orari albi il fac extrem de lizibil in orice conditii. Totul protejat de un cristal mineral care mie-mi pare a fi un fel de Hardlex. In sfarsit, bezelul (60 clicks) se invarte usor, e putin imprecis dar complimenteaza de minune cadranul.
Bratara: finisata tot mat foarte fin, insa fara niciun artificiu de design, bratara-mi pare mult mai buna decat se scrie pe ici pe colo pe internet. Nu agata nimic, nu clopoteste, se aseaza foarte bine intre anse, se ajusteaza foarte usor si e comoda, tinand cont de dimensiuni si grosime. Pe de alta parte, e adevarat ca nu are extensie Diver iar clasp-ul (cu siguranta) cam joaca in pini, dar numai atunci ceasul nu e purtat.
Mecanismul: l-am lasat intentionat la sfarsit, pentru ca e, neasteptat, o surpriza extrem de placuta si, in acelasi timp, punctul forte al ceasului. Se numeste 46943 – 21 rubine, e urat cu crengi, nu are hack si nici nu se incarca manual dar…dupa ce in prima zi a pierdut 5s, din a doua s-a stabilizat la -2s/zi si asa a ramas – deci COSC la un ceas de 150$. Da, si eu am ras cand citeam review-urile altora despre mecanisme Orient care functioneaza in -4+6…..
La sfarsit, o poza “de familie” care incearca sa sumarizeze acest modest review, cu idea ca…DA, Orient Mako XL isi castiga pe deplin meritat (datorita calitatilor sale, dar mai ales onestitatii cu care se prezinta ca fiind exact ceea ce este) locul intre alte doua ceasuri de 15-20 de ori mai scumpe – legenda Doxa Sub si Aquaracer-ul care se vrea, prin calitatea finisajelor, o alternativa “ieftina” la Omega si Rolex….
Multumesc daca ati citit!